Autohemoterapia mare este o metodă de tratament care presupune extragerea unei cantitati de sange variabile (120-250 ml) din corp pe suport antigoagulant intr-un recipient special rezistent la actiunea ozonului si reintroducerea ei dupa amestecarea cu volume egale de amestec gazos oxigen-ozon cu concentratii variabile in functie de rezultatul dorit.

Principalele afectiuni in care este indicata

Tehnica autohemoterapiei majore este indicata in urmatoarele afectiuni:

-bolile vasculare datorita imbunatatirii proprietatilor reologice si activarii microcirculatiei prin eliberarea oxidului nitric cu o mai buna oxigenare a tesuturilor periferice;

-neoplaziile prin multiple mecanisme prin care oxigeneaza tumora limitandu-i expansiunea si actioneaza asupra sistemului imun crescadu-i capacitatea de aparare

-infectii cronice cu virus hepatic B si C

-patologiile autoimune, prin efectul imunomodulator

-in bolile degenerative si metabolice si complicatiile acestora

-ca tratament antiageing prin cresterea capacitatii de aparare impotriva stresului oxidativ

-preventiv la persoane sanatoase pentru o mai buna oxigenare si cresterea capacitatii de efort

Contraindicatiile autohemoterapiei mari:

-absolute: hipertiroidism activ, deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaza, infarct miocardic acut in primele ore de la infarct

-relative: presiune arteriala sistolica >160 mmHg,sarcina (desi ozonul nu s-a dovedit a avea efecte teratogene asupra fatului, scolile occidentale de ozonoterapie, pentru a evita acuzatii de malpraxis nefondate nu recomanda administrarea la gravide), tulburari majore decoagulare, anemii severe, ortostatismul.

Mecanisme de actiune

Sub acţiunea amestecului de ozigen-ozon, sângele îşi măreşte capacitatea de a reacţiona şi neutralizează radicalii liberi de oxigen din organism. Radicalii liberi ai oxigenului provin din procese fiziologice in cantităţi controlate, dar se pot produce în cantităţi mari în anumite afecţiuni: boli metabolice precum diabetul zaharat, infecţii şi inflamaţii cronice, boli vasculare-arteriopatia obliteranta, cancere, hepatite cronice, boli neurodegenerative

 Acestia devin periculoşi deoarece pot leza structurile celulare si in special ADN-ul din nucleul celulei şi pot provoca distrugerea lor. Sunt considerati principalii responsabili pentru ca ei determină îmbătrânirea celulelor şi implicit a organismului nostru. Contracarand efectele nocive ale acestor radicali liberi, protejăm organismul de procesele de degradare si degenerare şi putem trăi mai mult şi mai sănătos.

Cate sedinte sunt necesare

In functie de patologie si particularitatile pacientului protocoalele terapeutice se particularizeaza astfel ca un tratament este compus in majoritatea cazurilor dintr-un numar de 10-15 sedinte cu frecventa de 2/saptamana urmat in anumite cazuri de alte sedinte cu frecventa de 1 sedinta/saptamana, 1 sedinta la doua saptamani sau 1 sedinta lunar.

In bolile metabolice si vasculare tratamentul se continua pana la vindecarea leziunilor cutanate si se mentine apoi o sedinta de intretinere pentru prevenirea recidivelor.

În cancere, autohemoterapia se poate face permanent, în ritmul de 2 şedinţe pe săptămână, inclusiv in perioada în care se fac cure de citostatice, pentru a ajuta organismul să suporte mai bine chimioterapia şi să lupte cu boala.

În hepatitele cronice cu virus B sau C se fac 10 sedinte de autohemoterapie, în ritmul de două pe săptămână, pentru a se reduce încărcătura virală apoi se continua pana la negativarea viremiei. Dat fiind ca virusul ramane cantonat in celulele hepatice, desi inactiv este bine sa se faca sedinte de intretinere pentru prevenirea recidivelor.

Realizarea unei autohemoterapii majore nu comporta riscuri, deoarece amestecul gazos de oxigen-ozon vine în contact cu sângele într-un kit special conceput care permite  absorbţia ozonului in sânge urmata de reactiile biologice cu plasma si liniile celulare rosii si albe.